Mergea, hotarat sa inainteze orice ar fi. Vant? Masini? Caini? Viata?
Nu. Nimic nu putea conta, atata timp cat avea toiegele in mana. Se sprijinea, avea limitele pasilor sai trasati de doua bete, ce scrasneau, trosneau la fiecare impunsatura de asfalt.
Vroia sa plece, vroia sa scape, sa-si gaseasca Eliberatorul, cel care-l va dezlega de povara celor doua toiege. Asa ca mergea, il cauta neincetat, neoprindu-se, cu rasuflarea taiata, imbujorat.
-1 leu! 1 leu! 1 leu ghioceii! maini unsuroase, negre, ii aranjau in ladita de carton, ii fluturau ca pe niste steaguri invechite, uzate.
-3, va rog,ochii se aprinsera de fericire. Pentru prima data simtea cum ar avea pentru ce sa continue sa mearga. Frenetic? Frenetic ii batea inima nesatula, deodata trezita la viata. Incerca sa se scotoceasca dupa 3 lei, insa isi dadu seama ca se va dezechilibra, ca va trebui sa se stea doar intr-un singur toiag.
-Ma scuzati.
Lemnul isi infigea coltii in asfalt, infometat, plictisit, in agonia cautarii,incrustrandu-i pulsul, purtand pasii inainte, inainte...
marți, 16 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
