joi, 30 decembrie 2010

Lista partiala

In 2010 am invatat:
-fericirea e o povara mult prea greu de suportat, iar daca dureaza prea mult timp se poate confunda usor cu nefericirea;
-cand esti fericit cu ceilalti uiti sa fii fericit cu tine insuti, iar daca te lasi dus de val, pana la urma te confunzi cu valul;
-singuratatea este preferabila multimii, doar asa iti poti auzi clar propria voce reflectandu-se in pereti;
-si in haos te poti auzi usor, deoarece iti construiesti o crisalida in care te protejezi de restul lumii;
-mlastinile sunt benefice doar pentru a constientiza cat de jos poti sa cobori sau doar pentru a invata cum sa iesi din ele si cum sa le eviti;
-a pierde timpul nu exista, exista doar constiinta pacatoasa si tematoare de a crede ca nu faci nimic, de fapt este teama de nimic ( prea multa libertate sperie);

to be continued dupa o alta meditatie...

joi, 16 decembrie 2010

Omul cu toiegele (reinvie)

"Deschid pumnul si-n interiorul pumnului meu salasluieste o inima cu altii pumni si alte inimi, ca intr-un joc cu matrioska. Nu poti fi singur niciodata, chiar si in cele mai ascunse ganduri te poti regasi ca o bucata de foaie sifonata si galbena. Il poti chiar gasi pe vecinul de vizavi ce te trage usor de maneca sa-i spui: Buna seara!"
Omul cu toiegele ofta si-si lustrui tacut toiegele in lumina difuza a lampii. Lemnul scartaia, carpa innegrita isi tara panza mai departe peste aschii.
" Buna seara, lume! Buna seara! Nu te cant, nu te doresc si totusi te vrei cantata, dorita, iubita, numai privita nu te lasi, te ascunzi dupa mii de perdele, nazbatioasa si vicleana. M-ai legat de pamant cu aceste toiege si acum se plimba in mine oameni pe care nu-i cunosc, doar le simt pumnii cum bat a frica in pamant. Ma imbraca prea multe maini, si totusi am inghetat in haina aceasta stravezie de degete."
Omul cu toiegele incepu sa-si fluiere usor lustruitul, un fluier mic si stins, precum dorinta lui de a fi singur cu ceilalti, cu el insusi. Isi aseza ghetele la lumina lampii si-si fluiera cu ochii inchisi gandurile: "Plecati, zburati, eliberati-va de mine insumi!" dar gandurile stateau cu poarta deschisa si se ingramadeau unele peste altele pe langa tocul usii.