aiureli

Tunetele izbesc geamurile precum artificiile de inceput de an, lumina schiopateaza, tremurand, incercanata. Ciocaneli si tipete razbesc prin usa care se clatina.
Eu: -Ma sufoc intre nu stiu si nu pot, intre vreau si nu vreau, intre frig si cald. Prea multe sentimente si prea putine totodata, ca o boala contagioasa se intind si-mi mananca fiecare clipa de viata. Ma sufoc intre amintirile acestea care se strang in mine si ma denumesc, care au pus stapanire pe sufletul acesta. Eu sunt de fapt Ele, ireversibil si oricat ma chinui sa tai radacinile, cresc din ce in ce mai rosii, din ce in ce mai negre, ma zgarie cu unghiile lor carnoase, de huma.
NuEu: -S-a suspendat. Nu se mai poate trece. Zicea si la stirile de la ora 19, e plin de serpi sasaitori. Deschide geamul, s-a cam imbacsit atmosfera. (numara banii zambind si fumand, apoi se ineaca in tuse)
Eu: -Nu mai pot astepta. S-a dus tot. E sec, sec si usturator, beau dintr-o fantana goala, incerc sa resuscitez moartea, iar ei nici ca-i pasa.
NuEu: -Daca nu te grabesti, o sa se umple toata camera de fum.( tuseste, se ineaca, bea un pahar cu apa, se ridica de pe scaun, se intinde si apoi se aseaza la loc) Deschide geamul odata!
Eu: - Astept langa cele doua cani de pe marginea fantanei si nu stiu din care sa beau. Nu mai vad nimic, simturile mele sunt adormite, au imbatranit copilarind. Totul porneste de aici si de sus, de la biciurile acestea negre care se incolacesc deasupra mea.
NuEu: -N-au curaj. Zicea si la stirile de la ora 19, nimeni nu mai trece pe acolo. Ce prosti! Unii s-au dus si au ajuns pe partea cealalta doar zgariati. Pacat! Vor da piept cu furia oamenilor. (pune teancul de bani pe coltul mesei si da drumul la televizor). Dar deschide geamul ala, s-a lipit tot fumul de pereti!
Pocnituri, rapaieli, gloante metalice isi pipaie nesatule tinta, peretii ca niste petarde plesneau sub greutatea biciurilor. Bocanelile pasilor se intetesc, ca o armata pregatita sa dea buzna, sa sugrume.
Eu: -Astept. Oricum nu mai pot face nimic. Nu se mai aude nimic, nici clinchetul apei, nici sasaitul serpilor. Am ramas singuri, poate e mai bine, poate imi voi potoli setea in sfarsit.(ochii ii sclipesc privind la cele doua cani si la fantana)
NuEu da o palma mesei, nervos, se ridica, isi face loc prin perdeaua de fum si vrea sa deschida geamul. Se aseaza la loc si numara banii, ciocanelile si tipetele razbesc prin fum.