Prea multe aiureli

Eu: -Stii.... ma gandeam la ceva zilele trecute. N-am putut inchide niciun ochi si m-am zvarcolit ca un peste in undita.
NuEu: -Gandesti prea mult. Uneori lucrurile sunt mai simple, incat poti inchide un singur ochi. Pe celalalt il lasi de veghe, musca adanc dintr-o piersica.
Eu: -M-am gandit la gandurile mele. Mi-am dat seama ca sunt tare haine si pofticioase. Ravnesc prea mult la autonomia lor si nu ma lasa nici sa respir.
NuEu: -Gandesti prea mult. Uneori lucrurile sunt mai simple, incat trebuie doar sa iei aer in plamani. sucul de la piersica se scurse pe hainele bej si pe mainile sale goale.
Eu: -Vezi zmeura aceasta? Rosie, coapta, acrisoara, perfecta, ingereasca si totodata are ceva erotic in ea. Corpul meu ravneste la ea, pe cand gandurile mele ii fac analiza amanuntita, teoria zmeurei!
NuEu: -Gandesti prea mult. Uneori lucrurile sunt mai simple, incat... atent, lua zmeura in palma si o contempla, uitand sa termine.
Eu: -Incat?!
Tacere. NuEu este hipnotizat de zmeura.
Eu: -Incat?!
Tacere, se aude doar scrasnetul zmeurei intre degetele sale.
Eu: -Pentru ce-ai facut aceasta? ochii ii ieseau din orbite speriat ca de moarte, parul electrizat purta o lupta zdorbitoare cu mainile ce incercau sa-l scoata din pielea capului.
NuEu: -Gandesti prea mult. Uneori lucrurile sunt mai simple. intoarse spatele, privind pe fereastra un porumbel.

Aiureli

Taisul sabiei nu ne poate vindeca de manerul ei lipicios si hipnotizant. Ne poate doar oferi alinarea unei singuratati odioase. La vestea pieirii se poate spune de catre toti purtatorii de sabie: iata-l pe cel care a dominat o sabie!
Taisul straluceste in soare si rade: iata alt prost care a sfasiat pentru mine!

Eu-NuEu

Eu: -De ce te holbezi la mine?
NuEu: -Incercam sa te cunosc. Tare mult as vrea sa descopar cum se traieste, visator privi norii movii de pe geam.
Eu: -Opreste-te! Ma intimidezi si obrajii or sa-mi ia foc in curand.
NuEu: - Pai, altfel... cum voi invata cum se traieste? isi indrepta sufletul sifonat si-l agata pe umeras. Tu nu vorbesti niciodata cu mine despre oameni si viata. Tu iti descarci furia pe mine ca o bomba atomica.
Eu: -Tu n-ai intelege viata! Tu n-ai viata! Nu vezi ca nu traiesti?
NuEu: -Si a cui vina este aceasta? cu mainile in solduri, gesticula agatandu-se de celelalte haine. M-ai inchis in sifonierul tau enervant si ma porti foarte rar. Ar trebui sa ma vinzi.

Eu: -De ce te mai holbezi la mine?
NuEu: -Incercam sa te cunosc. Vreau sa aflu cum se inlocuieste o haina, ranji zgomote terifiante, frecandu-si palmele una de alta.

inspiratie risipita

Ar trebui sa scriu
asa ar face un scriitor.
dar labirintul acesta
de ganduri si imagini...!
Mi-e cu neputinta a-l strabate
pana la ultimul Minotaur.

Ar trebui sa scriu
asa ar face un scriitor.
dar cum sa prefaci
o apa navalnica si pietroasa,
in apa potabila si dulce?

dar cum?

Se invata cu timpul!
imi canta cucuveaua
batand cu ciocul
in luna insangerata.
M-am grabit prea putin
Caci
timpul si-a frant matura de vrajitor.

dar si mai cum?