overbidden (de Emilian Valeriu Pal )

Franturi de poezie:) cele mai potrivite cuvinte pentru azi.:) Multumesc autorului, oricine ar fi el, ca mi-a luminat dupa amiaza.


"pentru toate există un timp aşa cum pentru toţi există o viaţă
luptele importante se dau numai noaptea
e un fel de concesie ca să nu vezi
faţa învinsului sau rînjetul învingătorului


uite-mă acum cu mîinile vindecate
şi tot inutile
dacă nu am reuşit să învăţ lucruri simple
ca de exemplu cum să păstrez oameni
uite-mă acum grizonat
şi tot inutil dacă nu am reuşit să să-mi dau seama
memoria e binecuvîntare sau lepră
(...)
pentru toţi există un timp aşa cum pentru toate există o viaţă
(...)
dimineaţa vine ca o ghilotină şi retează tot ce-ai fi putut să însemni
televizorul deschis buletin meteo ştiri sport un accident rutier tot mai mică se face inima
ca roonie cockerul de două luni care se ascundea sub fotoliu cînd intrau străinii
ea a plecat demult dar încă mai doare îmi fac griji pentru ea
dă doamne să nu fie ea

dacă mi s-ar da o singură şansă ca să pot îndrepta ceva
sau să aleg un singur om pe care l-am pierdut
n-aş şti ce să fac
(...)
rănile vechi se vindecă pentru a face loc altora noi
uitarea vine tiptil ca un liceean întîrziat la ore
uite-mă acum cu mîinile vindecate
şi tot inutile

dacă nu am reuşit să devin pilot de vînătoare
aşa cum încercam să-ţi demonstrez cînd am sărit din cerdac
uite-mă acum grizonat
şi tot inutil dacă nu am reuşit să-mi dau seama
de ce cînd ţi-ai găsit locul nu mai găseşti oameni

dacă viaţa ar fi un film şi eu johnny depp
probabil aş juca rolul omului cuib
mă locuiesc oamenii pentru o vreme
pînă le cresc picioare şi pleacă
în mine rămîn doar coji de ou
ca semn al trecerii lor.

aiureli

Eu: -Ce faci cand ti-e frig?
NuEu: -Construiesti o usa sufletului tau, NuEu suspina in ceata fumului de tigara.
Eu: -Si daca bate vantul si se darama?
NuEu - Construiesti un lacat din plastic, si il lipesti bine-bine, sa nu fie dezlipit nici macar de Paznicul sufletelor, NuEu respira aerul rece de iarna, jucandu-se cu aburii ca si cu niste sageti otravite.

Ceata se afunda groasa pe umerii lui Eu, umpland golurile balamalelor.

Nina Cassian

"Ma bucur sa-mi umplu parul cu voi, frunze de toamna,
sa fug prin padurea nebuna, cazand si razand, si sa-mi zgarii
obrazul, in scoicile voastre scortoase … Ma bucur sa-mplant
in toamna roscata strigatul meu adanc, singuratic,
sub boltile pline de aer uscat, de fosnet de vant,
sa fug, sa cad si sa rad pe pamantul impodobit
de galbenul tau sarut cu o mie de buze, toamna !"

A...

Desen realizat de Ruxi, colega mea de banca, facut la rugamintea mea:-P



Trezeste amintiri... atat doar.
Batjocorita de frunze in no man's land...

aiureli

De ce avem nevoie de ritualuri? De ce avem nevoie de porunci, legi? Pentru ca uitam? Pentru ca ne gandim numai la noi insine, si chiar si asta o facem de putine ori. Probabil, ca daca ne-am gandi mai mult si mai profund la noi, n-am mai avea nevoie de dogme. Am fi in stare sa iubim pur pe noi si pe ceilalti. De ce avem nevoie sa ni se spuna sa nu mintim, sa nu furam, sa nu ucidem? De ce? Pentru ca uneori suntem slabi, uneori suntem prea lasi. Ne gandim prea putin ca fiind lasi,uituci, ne injosim pe noi ca fiinta, injosim lumea in care traim. Avem nevoie de dogme, atunci cand vrem doar sa traim, fara sa mai luam in calcul si "cum". "Cum" defineste ceea ce esti, ceea ce vei fi. Ritualurile, poruncile, toate sunt pentru noi, nu pentru altii. De ce? Pentru ca uitam. Uitam prea mult de noi, de ceea ce ne trebuie cu adevarat.
Dar cum scapam de uitare? Cum?

Duminica

"Asemeni vulturului si panterei sunt
Dorintele poetilor,
Dorintele sub mii de masti ascunse.
Nebunule! Poetule!
Caci tu, cand vezi un om,
Pe Dumnezeu ca oaie-
Sa sfasii Dumnezeul cel ascuns in om
Ca pe o oaie-ascunsa-n om,
Si sfasiindu-le sa razi-."

(Nietzsche - "A.g. Z.", pag 376, Cantecul tristetii)

Aiureala

Picioarele au obosit de la atatea aripi cazande. De ce ar trebui mai mergi? Mai simplu este sa te infasori in penele grele de toamna, sa le lasi sa zboare in asfalt in locul aripilor tale.
Dar penele grele de toamna strivesc incheieturile fragile si neformate pentru un zbor atat de lung.
Mai greu ar fi sa porti o discutie fireasca cu picioarele tale. Pentru ce sa oboseasca de la niste biete aripi cazande si rosii. Macar de-ar fi fost albe, atunci oboseala ar fi fost o onoare.
Cum se poate construi un picior de aripa?