azi... concert concert concert concert cu A.G. Weinberger. inainte de a lua biletele m-am uitat de 3 ori la afis sa vad daca nu cumva ma insala privirea sau visez. dar nu, era concert si culmea culmilor, era chiar in braila, in sarmana noastra braila.
dupa cum m-am asteptat sala plina ochi... excluzand primul rand care probabil fusese "randul de protocol" dupa cum se obisnuieste la evenimente de genul acesta... si bineinteles, precum toate "randurile de protocol", a fost ... Gol... :) (asta e doar o teorie)
concertul a fost splendid! super... muzica energizanta, dar indemnandu-te la visare ( cel putin pe mine) oameni cu adevarat profesionisti pe scena....mai mult decat atat... pacat ca nu-i cunoaste si nu-i asculta mai multa lume.
ca de obicei, la concertele cu muzica mai de calitate... lipsa de tineri, ii numarai pe degete ( chiar pe degetele de la o mana). Trist, foarte trist, tragic, dar foarte real. precum la concertele cu Johnny Raducanu, urmele de tineri sunt minuscule...
dar sa ne unim fortele si sa ne luptam cu "recesiunea mentala"! :)
miercuri, 17 decembrie 2008
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
Reîncarnarea păpădiei
Păpădia este un soare pitit între frunze scânteietoare, ce-şi priveşte cu smerenie şi cu mândrie, deopotrivă, Creatorul. Urmăreşte cu sufletul zâmbind fiecare nor, fiecare ploaie, fiecare copil ce aleargă binevoitor în juru-i. O păpădie neculeasă de ochii jucăuşi ai unui copil se consideră o păpădie tristă, şi-şi pleacă ochii-n pământul rece, aşteptându-şi iarna crudă. Încă mai speră, cu privirea încruntată spre viaţă, numărând clipele primăverii, verii, toamnei. Lacrimile îi înmoaie trupul, îl martirizează, şi atunci se preschimbă, într-o lună pictată cu fulgi de nea, răsărind ca un curcubeu de raze cărunte. Atunci, o mână gingaşă rupe firul de păpădie, închide ochii şi-şi pune o dorinţă. Suflă cu putere, ajutată de vântul jucăuş (el mereu îndeplineşte dorinţele oamenilor), trupul păpădiei se răspândeşte în mii de zări, călătorind până la soare, unde se creionează destinul unei alte surate. Păpădia moartă îşi înalţă sufletul tremurător până la lună. Ea primeşte în răsplata acestei vieţi nefericite, o viaţă lungă, nestatornică, timp în care trebuie să-şi găsească fericirea şi idealul său. Primeşte identitatea unei pungi de plastic, liberă de orice constrângere, plutitoare pe râul învolburat al lumii. Tovarăşul ei e vântul, prieten absolut, dar şi duşman, deoarece punga de plastic trebuie să-şi înfigă bine unghiile în fericirea găsită, pentru a nu fi dusă mai departe de vânt. Se înţeapă în crengile copacilor, zăboveşte în iarba cu rouă, buimăcită de tumultul ei. Respiră adânc, ţinându-se de acel fir negru absolut, ce merge nestingherit pe lângă blocuri. Se lasă iar în vâltoarea chinurilor sale şi pluteşte… pluteşte continuu spre fericire, fericirea muşcată de nori…
luni, 24 noiembrie 2008
incursiune in lumea bulevardului tomnatic
S-a întâmplat să fie o zi caldă, caldă zi, cu un soare dulce, căruia nu-i puteai rezista cu niciun chip. Era una dintre acele zile pe care poţi să o respiri doar afară, în tumultul parcurilor, o zi pe care o simţi ca pe o minune adevărată. Cu o carte în mână, cu o revistă, sau poate doar cu buzunarul de la geacă, orice om al acestui oraş se poate bucura de o plimbare relaxantă pe bulevardul mirific în anotimpul de toamnă, cu eventuale popasuri lângă bănci însorite. Cu greu găseşti un loc de refugiu, dar cu toate acestea, eşti, deodată, pus în faţa unei mari-mari dileme: să te aşezi pe banca umbrită de salcia încovoiată de vreme, sau, mai bine, pe o saltea moale şi confortabilă, amenajată la dreapta băncii? Răcoarea învinge şi te vezi nevoit să renunţi la confort, în favoarea unei bănci însorite, înconjurat de lumină. E atâta linişte în jur încât poţi auzi şi foşnetul frunzei ce cade. Te întrebi ce-o fi cu săraca saltea părăsită de trecători, de ce nimeni nu se îndură să-i ofere căldura sufletească de care duce atâta lipsă. Probabil din cauza frigului, ce a pus stăpânire pe tot oraşul şi pe toate fiinţele… Brusc, vezi un zâmbet de fericire pe chipul saltelei. Din depărtare se zăreşte un cetăţean vesel de viaţă, legănându-şi uşor cântecul, cu paşi mărunţi în ritm. Îşi îmbrăţişează salteaua cu un dor nespus; cei doi sunt precum mama îndurerată şi copilul nevăzut de mult timp şi aşteptat cu dorul în suflet. Omul scoate din buzunar o felie de pâine mucegăită, uscată, dar o împarte cu lacrimi în ochi, cu tovarăşa lui de suferinţe. Are ochii-ngălbeniţi de frig, dar cu scânteia colţului de fericire numai a lui, din încălţările destrămate se văd ciorapii, îngropaţi în tristeţe. Jumătate de felie o dă saltelei, mângâind-o duios şi jumătate o aruncă glumeţ câinelui din trandafirii de vizavi. În ochii lui tresaltă ca nişte flăcări bucuria şi prietenia.
ziarul de braila- 1 nov 2008
JURNAL DE CENACLU
Motto: “Tronul literaturii stă neclintit deasupra ruinelor timpului” .(Rabindranath Tagore )
Ziua de marţi, 21 octombrie, a fost o zi cu adevărat fericită pentru toţi elevii atinşi de vraja condeiului. Cenaclul literar ”Metamorfoze” al Colegiului Naţional ”Nicolae Bălcescu” şi-a început existenţa reunind elevi pasionaţi de literatură – poezie, proză, eseu etc. – alături de prof. Ana Maria Zlăvog, inspector şcolar de specialitate, şi de prof. Marcel Ganea, coordonatori ai activităţii, precum şi de prof. Rodica Georgiana Scarlat. În cuvântul de deschidere, prof. Ana Maria Zlăvog ne-a dezvăluit câteva din planurile ”secrete” ale cenaclului, reuşind astfel să ne entuziasmeze pe toţi şi să alunge puţin din atmosfera formală şi ostilă specifică unui asemenea început, creată din cauza faptului că nu ne cunoşteam între noi foarte bine. Ideea înfiinţării unei reviste a cenaclului a aprins sufletele noastre şi ne-a făcut să visăm la clipa când ne vom vedea numele nostru scris pe o pagină muncită şi creată de noi. Ne-am deschis încet-încet, prezentându-ne şi destăinuind câte puţin din pasiunile şi din preocupările noastre. Unii mai timizi, alţii mai încrezători, toţi obosiţi după o zi de şcoală, ne-am împrietenit şi ne-am lăsat uniţi de iubirea pentru cărţi şi creaţii. Întrebarea pusă de prof. Zlăvog ”Ce este cenaclul?” a răsunat în mintea tuturor ca un ecou. Încercăm să găsim răspunsul în noi, ştiind că el face parte din fiinţa noastră, rămânând ca noi să-i desluşim înţelesul, prin poezie, prin întâmplarea întoarsă în text. Proiecte Am stabilit întâlnirile viitoare, pentru a ne pregăti din timp, aventurându-ne în dezbateri despre lumi imaginare îmbrăcate-n mituri, iele, mistere, despre scriitori ce se închină timpului şi ne dau ticăitul ceasului auriu de pe masa de scris. A citi şi a crea pur şi simplu nu este suficient, trebuie să învăţăm din ideile şi tehnicile de redactare ale scriitorilor consacraţi, pentru a deveni tot mai buni în ceea ce ne place să scriem. Informaţiile au fost notate, vorbele reţinute şi toţi, cu sufletul la gură, ştiam că va veni şi rândul Marii Încercări: trebuia să ne citim propriile noastre creaţii, răspicat şi stăpâni pe noi, mândri sau nu de ele, era firesc să le împărtăşim cu ceilalţi. Pentru «a sparge gheaţa» şi pentru a le da curaj celorlalţi, am citit noi primii, cei care am fost în tabără, deşi emoţiile au fost la fel de mari şi pentru noi. Dovedind talent şi sensibilitate, cea mai tânără membră a cenaclului, Roberta Ion, din clasa a VI-a, a citit două din poeziile sale. Astfel, noi proiecte s-au ivit la orizont. Andrei Ene, clasa a XI-a A, şi-a exprimat dorinţa de a ”împrumuta” poeziile Robertei, pentru realizarea unor acorduri de chitară. Genurile literare au fost diverse. Cătălina Codruz, din clasa a X-a E, a citit un eseu, dar poezia a «dominat» scena, având mai mulţi susţinători printre care Adina Staicu din clasa a XII-a F, Vlad Pârlog, cl. a XI-a A, Ana Maria Budur, cl. a X-a C. Cu toţii am fost bucuroşi să aflăm noi idei de la colegii noştri, le-am ascultat cu plăcere şi entuziasm. Sfaturile primite de la domnii profesori, vizând ordonarea priorităţilor şi organizarea lecturilor, au fost primite cu căldură, încercând să le urmăm cu conştiinciozitate. Prima şedinţă de cenaclu a luat sfârşit, speriaţi fiind de răcoarea nopţii şi a temelor pentru a doua zi, promiţându-ne că ne vom vedea din nou, în aceeaşi atmosferă caldă, a unei noi prietenii ce răsare în sufletele tuturor, ce ne leagă adânc, împărţind aceeaşi taină, elevi şi profesori deopotrivă.
Motto: “Tronul literaturii stă neclintit deasupra ruinelor timpului” .(Rabindranath Tagore )
Ziua de marţi, 21 octombrie, a fost o zi cu adevărat fericită pentru toţi elevii atinşi de vraja condeiului. Cenaclul literar ”Metamorfoze” al Colegiului Naţional ”Nicolae Bălcescu” şi-a început existenţa reunind elevi pasionaţi de literatură – poezie, proză, eseu etc. – alături de prof. Ana Maria Zlăvog, inspector şcolar de specialitate, şi de prof. Marcel Ganea, coordonatori ai activităţii, precum şi de prof. Rodica Georgiana Scarlat. În cuvântul de deschidere, prof. Ana Maria Zlăvog ne-a dezvăluit câteva din planurile ”secrete” ale cenaclului, reuşind astfel să ne entuziasmeze pe toţi şi să alunge puţin din atmosfera formală şi ostilă specifică unui asemenea început, creată din cauza faptului că nu ne cunoşteam între noi foarte bine. Ideea înfiinţării unei reviste a cenaclului a aprins sufletele noastre şi ne-a făcut să visăm la clipa când ne vom vedea numele nostru scris pe o pagină muncită şi creată de noi. Ne-am deschis încet-încet, prezentându-ne şi destăinuind câte puţin din pasiunile şi din preocupările noastre. Unii mai timizi, alţii mai încrezători, toţi obosiţi după o zi de şcoală, ne-am împrietenit şi ne-am lăsat uniţi de iubirea pentru cărţi şi creaţii. Întrebarea pusă de prof. Zlăvog ”Ce este cenaclul?” a răsunat în mintea tuturor ca un ecou. Încercăm să găsim răspunsul în noi, ştiind că el face parte din fiinţa noastră, rămânând ca noi să-i desluşim înţelesul, prin poezie, prin întâmplarea întoarsă în text. Proiecte Am stabilit întâlnirile viitoare, pentru a ne pregăti din timp, aventurându-ne în dezbateri despre lumi imaginare îmbrăcate-n mituri, iele, mistere, despre scriitori ce se închină timpului şi ne dau ticăitul ceasului auriu de pe masa de scris. A citi şi a crea pur şi simplu nu este suficient, trebuie să învăţăm din ideile şi tehnicile de redactare ale scriitorilor consacraţi, pentru a deveni tot mai buni în ceea ce ne place să scriem. Informaţiile au fost notate, vorbele reţinute şi toţi, cu sufletul la gură, ştiam că va veni şi rândul Marii Încercări: trebuia să ne citim propriile noastre creaţii, răspicat şi stăpâni pe noi, mândri sau nu de ele, era firesc să le împărtăşim cu ceilalţi. Pentru «a sparge gheaţa» şi pentru a le da curaj celorlalţi, am citit noi primii, cei care am fost în tabără, deşi emoţiile au fost la fel de mari şi pentru noi. Dovedind talent şi sensibilitate, cea mai tânără membră a cenaclului, Roberta Ion, din clasa a VI-a, a citit două din poeziile sale. Astfel, noi proiecte s-au ivit la orizont. Andrei Ene, clasa a XI-a A, şi-a exprimat dorinţa de a ”împrumuta” poeziile Robertei, pentru realizarea unor acorduri de chitară. Genurile literare au fost diverse. Cătălina Codruz, din clasa a X-a E, a citit un eseu, dar poezia a «dominat» scena, având mai mulţi susţinători printre care Adina Staicu din clasa a XII-a F, Vlad Pârlog, cl. a XI-a A, Ana Maria Budur, cl. a X-a C. Cu toţii am fost bucuroşi să aflăm noi idei de la colegii noştri, le-am ascultat cu plăcere şi entuziasm. Sfaturile primite de la domnii profesori, vizând ordonarea priorităţilor şi organizarea lecturilor, au fost primite cu căldură, încercând să le urmăm cu conştiinciozitate. Prima şedinţă de cenaclu a luat sfârşit, speriaţi fiind de răcoarea nopţii şi a temelor pentru a doua zi, promiţându-ne că ne vom vedea din nou, în aceeaşi atmosferă caldă, a unei noi prietenii ce răsare în sufletele tuturor, ce ne leagă adânc, împărţind aceeaşi taină, elevi şi profesori deopotrivă.
joi, 6 noiembrie 2008
miercuri, 22 octombrie 2008
luni, 20 octombrie 2008
Fabulă
de Nina Cassian
Îngerului i se taie o aripă.
Incearcă totuşi să zbori, spuse Domnul,
încearcă totuşi să zbori,
chiar dacă-ai să fii dizgraţios,
întrucât aici nu contează punctul de vedere estetic,
ci numai capacitatea ta de a-ţi învinge dezechilibrul.
E o experienţă-a mea pe îngeri.
Zis şi făcut.
Căzu îngerul
prin lumină şi ger.
Cu pene carbonízate,
fără putere-atârna
unica-i aripă.
Incă arzând de viteză,
mult mai târziu, poposi
pe-acoperişul unei case.
Picioarele, mâinile, faţa
îi erau pline de sânge.
Oamenii se uitară în sus şi spuseră :
“Uite o barză”.
Îngerului i se taie o aripă.
Incearcă totuşi să zbori, spuse Domnul,
încearcă totuşi să zbori,
chiar dacă-ai să fii dizgraţios,
întrucât aici nu contează punctul de vedere estetic,
ci numai capacitatea ta de a-ţi învinge dezechilibrul.
E o experienţă-a mea pe îngeri.
Zis şi făcut.
Căzu îngerul
prin lumină şi ger.
Cu pene carbonízate,
fără putere-atârna
unica-i aripă.
Incă arzând de viteză,
mult mai târziu, poposi
pe-acoperişul unei case.
Picioarele, mâinile, faţa
îi erau pline de sânge.
Oamenii se uitară în sus şi spuseră :
“Uite o barză”.
miercuri, 15 octombrie 2008
fragment din "Caderea" de Albert Camus
" Mi s-a povestit candva despre un om al carui prieten fusese bagat la inchisoare, iar el se culca in fiecare seara de-a dreptul pe dusumea, nevrand sa se bucure de o bunastare de care nu avea parte cel pe care-l iubea. cine, draga domnule, cine se va culca pe dusumea pentru noi? daca vom fi cu totii in stare intr-o zi, atunci vom fi mantuiti. dar nu-i usor, caci prietenia e uituca si neputincioasa. vrea, dar nu poate."
fragment din "caderea" de Albert Camus
" Prietenia se dobandeste greu si numai cu timpul, dar cand, in sfarsit, o ai, nu mai poti scapa de ea cu una cu doua si, vrand- nevrand, trebuie sa-i faci fatza. sa nu credeti, mai cu seama, ca prietenii iti vor telefona in fiecare seara, asa cum s-ar cuveni, spre a sti daca nu cumva te-ai hotarat sa te sinucizi sau, pur si simplu, daca nu simti nevoia unei tovarasii, daca nu ai chef sa iesi in oras. nu, daca telefoneaza, o vor face tocmai in seara cand nu esti singur si cand viata e frumoasa. cat priveste sinuciderea, mai curand te vor indemna la ea in virtutea a ceea ce, dupa parerea lor, ne datoram noua insine. caci sa ne fereasca Cerul, ca prietenii nostri sa aiba o parere prea buna despre noi! acestia rostesc intotdeauna cuvantul care trebuie sau, mai curand, cuvantul care te ucide; telefoneaza asa cum tragi cu pusca. Si nimeresc totdeauna din plin. In pieptul lor bate o inima de maresal."
duminică, 12 octombrie 2008
Eu-NuEu
Eu: iti vine sa crezi ca e duminica?
NuEu: nu, totul nu e decat un vis. maine te vei trezi din el si vei constata ca e luni. deci nu a fost niciodata duminica.
NuEu: nu, totul nu e decat un vis. maine te vei trezi din el si vei constata ca e luni. deci nu a fost niciodata duminica.
vineri, 10 octombrie 2008
miercuri, 8 octombrie 2008
luni, 6 octombrie 2008
balada unui ambalaj de plastic
draga consumatorule de chipsuri, seminte, cornuri, tigari si alte lucruri de acest gen,
te rog cu multa stima si respect, eu, ambalajul de plastic- Bau-, sa ma arunci cat mai des intre tufa aceea de petunii minunate din spatele bancii pe care stai. m-am saturat sa fiu aruncat direct pe ciment sau asfalt! asemenea gesturi denota o latura perfect inumana si insensibila la nevoile si durerile mele. asa ca, te rog, e prea rece si tare asfaltul din fata bancii, muta-ti gratiosul tau brat un pic mai in spate si depoziteaza-mi viata acolo unde este raiul.
nu, nu, nu! nu ma intelege gresit! sa nu cumva sa ma lasi sa-mi dau ultima suflare in chestia aia odioasa si verde, agatata de stalpul inalt si serios. e frig si intuneric acolo si se citesc numai ziare plicticoase pline de politica. stiu ca ma cheama Bau si ca n-ar trebui sa-mi fie frica de insusi creatorul destinului meu, Bau- Bau, dar e groaznic si pute acolo! Intre petunii, traiesc si eu ca un ambalaj respectabil, ca unul de vita nobila, mai dansez un tango cu frumoasele domnite, Semintele si Mucurile de tigara, mai fac serate, spun glume.
te rog asculta-mi ruga si gandeste-te inainte de a ma arunca pe asfaltul rece, arunca-ma-n flori! e viata mai frumoasa si mai lunga...
cu mult respect si dragoste eterna,
al d-voastra ambalaj de plastic, Bau.
te rog cu multa stima si respect, eu, ambalajul de plastic- Bau-, sa ma arunci cat mai des intre tufa aceea de petunii minunate din spatele bancii pe care stai. m-am saturat sa fiu aruncat direct pe ciment sau asfalt! asemenea gesturi denota o latura perfect inumana si insensibila la nevoile si durerile mele. asa ca, te rog, e prea rece si tare asfaltul din fata bancii, muta-ti gratiosul tau brat un pic mai in spate si depoziteaza-mi viata acolo unde este raiul.
nu, nu, nu! nu ma intelege gresit! sa nu cumva sa ma lasi sa-mi dau ultima suflare in chestia aia odioasa si verde, agatata de stalpul inalt si serios. e frig si intuneric acolo si se citesc numai ziare plicticoase pline de politica. stiu ca ma cheama Bau si ca n-ar trebui sa-mi fie frica de insusi creatorul destinului meu, Bau- Bau, dar e groaznic si pute acolo! Intre petunii, traiesc si eu ca un ambalaj respectabil, ca unul de vita nobila, mai dansez un tango cu frumoasele domnite, Semintele si Mucurile de tigara, mai fac serate, spun glume.
te rog asculta-mi ruga si gandeste-te inainte de a ma arunca pe asfaltul rece, arunca-ma-n flori! e viata mai frumoasa si mai lunga...
cu mult respect si dragoste eterna,
al d-voastra ambalaj de plastic, Bau.
joi, 2 octombrie 2008
miercuri, 1 octombrie 2008
shaorma sau cordon bleu?
noua tendinta in materie de mancare este shaorma, bineinteles. aproape la fiecare colt de strada intalnim cate un butic mai mult sau mai putin elegant pe care scrie mare si cuprinzator ( pentru a observa orice chior) "SHAORMA". asa ca voi expune avantajele si dezavantajele unei shaorme si, respectiv, a unui cordon bleu.
shaorma: (complexitate redusa)3pulpe pui,
10 cartofi medii ( prajiti) ,
o varza mai mica, rosii, castraveti,
un galbenus,
boia de ardei dulce , sare ,piper,
paine libaneza + alte maruntisuri, (depinde de cine o prepara)
cordon bleu: * 2 bucati de piept de pui
* 150 g cascaval
* 100 g jambon (sau kaizer)
* 2 oua
* 5 linguri cu faina
* 5 linguri cu pesmet
* 50 g unt
* 150 g smantana
* 4 linguri cu vin alb
* sare, piper + ciuperci dupa gust:)
citind ingredientele fiecarui fel de mancare putem afirma ca sunt la fel de daunatoare si de "colesterolizante" ( probabil cuvant inventat), dar exista o mica si suava diferenta. aceasta este alcatuita de publicul consumator.
problema shaormei este urmatoarea: tot ce sta pe langa ea sau in umbra ei, capata un iz de junk food care nu se risipeste, persistand si transformandu-se in duhoare de tomberon. Shaorma, pe langa acestea, dauneaza extrem de grav sanatatii: iti nimiceste stomacul pentru intreaga zi ( mai ales daca esti incepator). daca vrei sa fii in tendinta sezonului, si probabil a urmatorilor 5 ani, trebuie sa iti asortezi frumosul fel de mancare cu un lant auriu ( neaparat achizitionat de la Praktiker, Dedeman sau Bricostore), sa fie eventual lung, mare si greu. alaturi de acest accesoriu de exceptie putem adauga o camasa ( de preferinta roz sau portocalie, ceva in culorile sezonului) cu 3 nasturi descheiati. !! extrem de important!! ar trebui sa scrie ceva pe spate- gen Dolce & Gabbana cu litere aurii ca sa ne asortam cu lantul) A iesi in evidenta este preocuparea numarul 1. Bineinteles ca nu poate lipsi, un telefon cu muzica placuta urechii si , absolut necesar, data la maxim, in ritmuri "shaormizante". avand astfel tot profilul complet, nu ne mai ramane decat sa ne sprijinim la un colt de strada, muscand ambitios din minunata shaorma, pastrand pentru desert un pumn absolut mirific de seminte. Atentie!!! Este foarte necesar ( subliniind foarte) a se imprastia cojile de seminte pe o raza de 1 km de strada ( asa ca sa stie toata lumea, ca noi am fost acolo).
Acum nu ne ramane de dezbatut decat problema cordon bleului, care este destul de simpla, intrucat nu-l intalnesti la orice pas ( este pe cale de disparitie). Nu te umpli de fum decat daca il prepari acasa. Pentru a te asorta cu un cordon bleu iti trebuie un decor cu lumanari dragute sau pur si simplu un interior luminat dragutz. asezat/a la o masuta delicioasa si mancand gratios dintr-o farfurie la fel de gratioasa cu minunatele tacamuri. Interiorul poate sa fie un restaurant sau pur si simplu, balconul din casa, mancand la lumina stelelor si a felinarelor din colt de strada. Atentie!!! Daca nu aveti fff bine izolate geamurile de la balcon riscati sa va intalniti cu shaormele si sa va stricati toata pofta. Impreuna cu un cordon bleu merg tinute elegante sau pur si simplu comode si o muzica ambientala draguta, care sa se impace cu aceste gusturi deosebite. O gura de cordon bleu trebuie savurata si inteleasa pana la ultima fibra, intrucat cordon bleul se simte cordon bleu si se vrea inteles. Atentie!! Daca nu va simtiti in stare a intelege acest fel de mancare, mai bine nu consumati, asa evitati multe neplaceri si plus experienta de a nu trai nimic diferit. Cordon bleul, odata ajuns inauntrul fiintei voastre, danseaza in ritm de saxofon, dansati cu el! dupa un cordon bleu delicios, puteti savura o minunata prajitura cu fructe, privind duios la chitara din perete. :)
pofta buna si succes in alegeri! :)
shaorma: (complexitate redusa)3pulpe pui,
10 cartofi medii ( prajiti) ,
o varza mai mica, rosii, castraveti,
un galbenus,
boia de ardei dulce , sare ,piper,
paine libaneza + alte maruntisuri, (depinde de cine o prepara)
cordon bleu: * 2 bucati de piept de pui
* 150 g cascaval
* 100 g jambon (sau kaizer)
* 2 oua
* 5 linguri cu faina
* 5 linguri cu pesmet
* 50 g unt
* 150 g smantana
* 4 linguri cu vin alb
* sare, piper + ciuperci dupa gust:)
citind ingredientele fiecarui fel de mancare putem afirma ca sunt la fel de daunatoare si de "colesterolizante" ( probabil cuvant inventat), dar exista o mica si suava diferenta. aceasta este alcatuita de publicul consumator.
problema shaormei este urmatoarea: tot ce sta pe langa ea sau in umbra ei, capata un iz de junk food care nu se risipeste, persistand si transformandu-se in duhoare de tomberon. Shaorma, pe langa acestea, dauneaza extrem de grav sanatatii: iti nimiceste stomacul pentru intreaga zi ( mai ales daca esti incepator). daca vrei sa fii in tendinta sezonului, si probabil a urmatorilor 5 ani, trebuie sa iti asortezi frumosul fel de mancare cu un lant auriu ( neaparat achizitionat de la Praktiker, Dedeman sau Bricostore), sa fie eventual lung, mare si greu. alaturi de acest accesoriu de exceptie putem adauga o camasa ( de preferinta roz sau portocalie, ceva in culorile sezonului) cu 3 nasturi descheiati. !! extrem de important!! ar trebui sa scrie ceva pe spate- gen Dolce & Gabbana cu litere aurii ca sa ne asortam cu lantul) A iesi in evidenta este preocuparea numarul 1. Bineinteles ca nu poate lipsi, un telefon cu muzica placuta urechii si , absolut necesar, data la maxim, in ritmuri "shaormizante". avand astfel tot profilul complet, nu ne mai ramane decat sa ne sprijinim la un colt de strada, muscand ambitios din minunata shaorma, pastrand pentru desert un pumn absolut mirific de seminte. Atentie!!! Este foarte necesar ( subliniind foarte) a se imprastia cojile de seminte pe o raza de 1 km de strada ( asa ca sa stie toata lumea, ca noi am fost acolo).
Acum nu ne ramane de dezbatut decat problema cordon bleului, care este destul de simpla, intrucat nu-l intalnesti la orice pas ( este pe cale de disparitie). Nu te umpli de fum decat daca il prepari acasa. Pentru a te asorta cu un cordon bleu iti trebuie un decor cu lumanari dragute sau pur si simplu un interior luminat dragutz. asezat/a la o masuta delicioasa si mancand gratios dintr-o farfurie la fel de gratioasa cu minunatele tacamuri. Interiorul poate sa fie un restaurant sau pur si simplu, balconul din casa, mancand la lumina stelelor si a felinarelor din colt de strada. Atentie!!! Daca nu aveti fff bine izolate geamurile de la balcon riscati sa va intalniti cu shaormele si sa va stricati toata pofta. Impreuna cu un cordon bleu merg tinute elegante sau pur si simplu comode si o muzica ambientala draguta, care sa se impace cu aceste gusturi deosebite. O gura de cordon bleu trebuie savurata si inteleasa pana la ultima fibra, intrucat cordon bleul se simte cordon bleu si se vrea inteles. Atentie!! Daca nu va simtiti in stare a intelege acest fel de mancare, mai bine nu consumati, asa evitati multe neplaceri si plus experienta de a nu trai nimic diferit. Cordon bleul, odata ajuns inauntrul fiintei voastre, danseaza in ritm de saxofon, dansati cu el! dupa un cordon bleu delicios, puteti savura o minunata prajitura cu fructe, privind duios la chitara din perete. :)
pofta buna si succes in alegeri! :)
marți, 30 septembrie 2008
starea de visare
starea de visare se manifesta in special cand e luni, e toamna si esti surmenat. atunci uiti orarul si mama orarului si mergi la scoala ca de obicei la ora 8, intrand
brusc si cuprinzator in clasa la fara 10. atunci ramai impietrit cand iti vezi toti colegii in banci, cuminti, linistiti si avand in fata lor o tipa blonda. te gandesti ( absurd?!) ca poate e una care face reclama la always si dai sa intri, dar tipa iti zice ceva ce nu reusesti sa intelegi (repet: esti surmenat). deci iesi afara si scormonesti bine-bine de tot in memoria ta sa vezi ce-ai omis. si descoperi ca ai avut de la 7 si ca tipa nu era de la always si ca era profa de antreprenoriala. :-P
starea de visare este atunci cand mergi ca o nebuna pe holurile scolii gandindu-te ca poti inventa o poezie olfactiva si gandindu-te ca ai mai reflectat asupra acestei dileme si ca nu te-ai apucat inca de treaba. starea de visare se prabuseste atunci cand din prea mult elan calci tovarasi de scoala pe picioare din cauza ca nu i-ai observat sau te impiedici brusc pe scari si risti sa faci un mic si dragut rostogol. atunci iti scuturi un pic creierul, iei contact cu realitatea si iti ceri scuze ( daca sunt raniti).
starea de visare se amplifica in curtea scolii unde fiind soare ( sau nori plumburosi) te trezesti cantand si gandindu-te ca groapa de asfalt de langa picior poate fi o sursa buna de inspiratie...
in definitiv... ce e starea de visare? e ca si cum ai parasuta cu o punga de plastic deasupra oceanului. sau o fantoma de os de peste pe retina pe care nici n-o simti, nici nu te inteapa.
si totusi ce e starea de visare?
brusc si cuprinzator in clasa la fara 10. atunci ramai impietrit cand iti vezi toti colegii in banci, cuminti, linistiti si avand in fata lor o tipa blonda. te gandesti ( absurd?!) ca poate e una care face reclama la always si dai sa intri, dar tipa iti zice ceva ce nu reusesti sa intelegi (repet: esti surmenat). deci iesi afara si scormonesti bine-bine de tot in memoria ta sa vezi ce-ai omis. si descoperi ca ai avut de la 7 si ca tipa nu era de la always si ca era profa de antreprenoriala. :-P
starea de visare este atunci cand mergi ca o nebuna pe holurile scolii gandindu-te ca poti inventa o poezie olfactiva si gandindu-te ca ai mai reflectat asupra acestei dileme si ca nu te-ai apucat inca de treaba. starea de visare se prabuseste atunci cand din prea mult elan calci tovarasi de scoala pe picioare din cauza ca nu i-ai observat sau te impiedici brusc pe scari si risti sa faci un mic si dragut rostogol. atunci iti scuturi un pic creierul, iei contact cu realitatea si iti ceri scuze ( daca sunt raniti).
starea de visare se amplifica in curtea scolii unde fiind soare ( sau nori plumburosi) te trezesti cantand si gandindu-te ca groapa de asfalt de langa picior poate fi o sursa buna de inspiratie...
in definitiv... ce e starea de visare? e ca si cum ai parasuta cu o punga de plastic deasupra oceanului. sau o fantoma de os de peste pe retina pe care nici n-o simti, nici nu te inteapa.
si totusi ce e starea de visare?
luni, 29 septembrie 2008
zumzet de seara- haiku
intr-o speranta ca oricum nu le va citi nimeni decat Andra... :)
1.
Coaja de mar spirala
mancandu-se-n ea
- Eternitate.
2.
strigat de liniste alba-
ingenunche o stea
pe asfaltul orb.
1.
Coaja de mar spirala
mancandu-se-n ea
- Eternitate.
2.
strigat de liniste alba-
ingenunche o stea
pe asfaltul orb.
sâmbătă, 27 septembrie 2008
27
Tagore
"Pune temei pe iubire, chiar dac-aduce durere. inima nu ti-o fereca!"
"O, nu, prietene, vorbele tale sunt tainice si eu nu le pot pricepe!"
"Rostul lumii e doar sa se daruie intr-o lacrima, intr-un cantec iubito!"
"O, nu, prietene, vorbele tale sunt tainice si eu nu le pot pricepe!"
"Rasfatul dragostei e vremelnic asemeni unui strop de roua, in vreme ce rade, moare.
dar durerea este puternica si statornica. Ingaduie dragostei ce doare sa fie treaza-n ochii tai!"
"Floarea de lotus se desface-n lumina soarelui si da tot ce are. Ea nu ramane
doar un mugur in ceata eterna a iernii!"
"O, nu, prietene, vorbele tale sunt tainice si eu nu le pot pricepe!"
"Pune temei pe iubire, chiar dac-aduce durere. inima nu ti-o fereca!"
"O, nu, prietene, vorbele tale sunt tainice si eu nu le pot pricepe!"
"Rostul lumii e doar sa se daruie intr-o lacrima, intr-un cantec iubito!"
"O, nu, prietene, vorbele tale sunt tainice si eu nu le pot pricepe!"
"Rasfatul dragostei e vremelnic asemeni unui strop de roua, in vreme ce rade, moare.
dar durerea este puternica si statornica. Ingaduie dragostei ce doare sa fie treaza-n ochii tai!"
"Floarea de lotus se desface-n lumina soarelui si da tot ce are. Ea nu ramane
doar un mugur in ceata eterna a iernii!"
"O, nu, prietene, vorbele tale sunt tainice si eu nu le pot pricepe!"
joi, 25 septembrie 2008
dupa amiaza de toamna folkista
Nu Acum - Cantec singur
Asculta mai multe audio Muzica »
Nu Acum - Elegie
Asculta mai multe audio Muzica »
Nu Acum - Ultimul Apus
Asculta mai multe audio Muzica »
Nu acum - Un fel de a iubi
Asculta mai multe audio Muzica »
Nu Acum- Balada
Asculta mai multe audio Muzica »
Nu Acum- Ne cunoastem
Asculta mai multe audio Muzica »
miercuri, 24 septembrie 2008
cantec de noapte
http://www.bestmusic.ro/muzica/Nicu-Alifantis-RO-/Cantec-de-noapte-ix298121-ida3325.html#piesa
Nicu Alifantis
Pietre-n cale, mereu pietre
Nimeni, bezna, nu ma indreapta
Pana la tine nici o piatra
Nu mai vrea sa-mi fie treapa
Pana la tine nici o piatra
Nu mai vrea sa-mi fie treapa
Pietre sunt si iarasi pietre
Pe poteca mea de dor
Greu se lasa, greu se lasa
Dumnezeul pietrelor
Greu se lasa, greu se lasa
Dumnezeul pietrelor
Lung e drumul, ceasul lung
Rogu-ma, ma rog intr-una
Noaptea sa-mi ajute luna
Pana la tïne sa ajung
Nicu Alifantis
Pietre-n cale, mereu pietre
Nimeni, bezna, nu ma indreapta
Pana la tine nici o piatra
Nu mai vrea sa-mi fie treapa
Pana la tine nici o piatra
Nu mai vrea sa-mi fie treapa
Pietre sunt si iarasi pietre
Pe poteca mea de dor
Greu se lasa, greu se lasa
Dumnezeul pietrelor
Greu se lasa, greu se lasa
Dumnezeul pietrelor
Lung e drumul, ceasul lung
Rogu-ma, ma rog intr-una
Noaptea sa-mi ajute luna
Pana la tïne sa ajung
Aripi de înger…
de roxx
-A venit vremea sǎ cucereşti calul troian!
Îmi şopteşte îngerul.
Dar sufletul meu tace,
Se mai gậndeşte încǎ la frunze.
-Gǎseşte norii in iarbǎ !
Îngerul fậlfậi din aripile-I roşii.
Sufletul meu s-a agǎţat cu ochii de aer
Şi-şi numǎrǎ moleculele.
-Strậnge petalele de apǎ,
Cele tulburi transformǎ-le în piatrǎ.
Îngerul mǎ privi drept în inimǎ,
Dar ea nu mai era în suflet,
Pierise demult, acum aparţinea stelelor.
-Eu trǎiesc viaţa plastilinei, mǎ rumegǎ
Mậinile roase de Soare, mǎ construiesc
Dupǎ viaţa lor galbenǎ.
Aş vrea sǎ-mi dai viaţa mea.
Am obosit sǎ mǎ mǎnậnce greierii.
Îngerul auriu suspinǎ:
-A venit toamna !
Şi oamenii vor deveni picuri de ploaie cenuşie !
Îmi iau aripi de frunze,
Nu verzi, ci de culoarea trandafirului amurgit.
Zbor… zbor spre culmile de argint ale gậndului,
Unde iau înfǎţişarea norilor, cậmpiilor verzi în soare.
Îngerul se plậnge :
-E pustiu aici… e pustiu în sufletele voastre,
Şi marea nu se aude cậntậnd.
-E tǎcere aici… e prea multǎ tǎcere,
Încật pậnǎ şi tristeţea îşi cheamǎ moartea.
Îngerul cǎzut în iarbǎ strigǎ:
-A venit toamna şi aripile-mi sunt strivite!
Ploaie.
Apele sufletului
de Nichita Danilov
Cineva bate cuie în apă ca în propriile sale tălpi.
Cineva bate cuie în apă ca în propriile sale tălpi.
Cineva întoarce pe dos apa ca pe propriul său suflet.
Cineva priponeşte apa de mal şi pleacă tăcut în josul rîului.
Cineva atîrnă de pereţi apa şi se întinde în pat.
Cineva zace la mare adîncime în apă şi tremură de frig.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
