starea de visare

starea de visare se manifesta in special cand e luni, e toamna si esti surmenat. atunci uiti orarul si mama orarului si mergi la scoala ca de obicei la ora 8, intrand
brusc si cuprinzator in clasa la fara 10. atunci ramai impietrit cand iti vezi toti colegii in banci, cuminti, linistiti si avand in fata lor o tipa blonda. te gandesti ( absurd?!) ca poate e una care face reclama la always si dai sa intri, dar tipa iti zice ceva ce nu reusesti sa intelegi (repet: esti surmenat). deci iesi afara si scormonesti bine-bine de tot in memoria ta sa vezi ce-ai omis. si descoperi ca ai avut de la 7 si ca tipa nu era de la always si ca era profa de antreprenoriala. :-P

starea de visare este atunci cand mergi ca o nebuna pe holurile scolii gandindu-te ca poti inventa o poezie olfactiva si gandindu-te ca ai mai reflectat asupra acestei dileme si ca nu te-ai apucat inca de treaba. starea de visare se prabuseste atunci cand din prea mult elan calci tovarasi de scoala pe picioare din cauza ca nu i-ai observat sau te impiedici brusc pe scari si risti sa faci un mic si dragut rostogol. atunci iti scuturi un pic creierul, iei contact cu realitatea si iti ceri scuze ( daca sunt raniti).
starea de visare se amplifica in curtea scolii unde fiind soare ( sau nori plumburosi) te trezesti cantand si gandindu-te ca groapa de asfalt de langa picior poate fi o sursa buna de inspiratie...

in definitiv... ce e starea de visare? e ca si cum ai parasuta cu o punga de plastic deasupra oceanului. sau o fantoma de os de peste pe retina pe care nici n-o simti, nici nu te inteapa.
si totusi ce e starea de visare?