O bucatarie mica, ingusta, mobilata doar cu o chiuveta, o masa si doua scaune. Bezna. Un zgomot sacaitor se aude din cand in cand, apoi un scrasnet de dinti.
NuEu: Termina! Ce faci acolo? ( in glasul sau se observa o oarecare enervare, insa se calmeaza repede.) Incercam sa fumez o tigara.
Eu: Nu vrea sa se desfunde! Nu vrea! Incapatanata ca o lenesa! Nu vrea sa se miste din loc!
NuEu: Ai rabdare. Toate la timpul lor. ( respira adanc, dand ochii peste cap)
Eu lasa pompa de desfundat jos si ramane descumpanit.
Eu: De ce? Incercam doar sa-i smulg cuvintele despre oameni si viata. Doar ea comunica cu toate chiuvetele din lume.
NuEu: Ai rabdare. Uneori cuvintele n-au nevoie de oameni ca sa respire. scoate rotocoale de fum
Eu: Incepusera sa iasa din robinete, din tevi, oameni cu plete brune ori blonde, cu serviete, cu sacose. Cotropeau toata lumina, o intunecau cu saracia lor, chitaind de foame. Ei mereu cred ca un soare este doar un soare.
NuEu isi aprinde alta tigara.
Eu: Mi-au furat pana si umbra, dar mi-au sadit planta aceasta cu radacinile infipte direct in chiuveta. Zadarnic incerc sa gasesc radacinile.
NuEu: Deja s-a lasat bezna. Planta o sa creasca in voia sa. Ai rabdare, ochii tai se vor obisnui cu intunericul.
Eu reincepe sa desfunde chiuveta cu mai multa putere si forta, intr-un ritm care insa se pierde. NuEu face rotocoale albastre de fum.