draga consumatorule de chipsuri, seminte, cornuri, tigari si alte lucruri de acest gen,
te rog cu multa stima si respect, eu, ambalajul de plastic- Bau-, sa ma arunci cat mai des intre tufa aceea de petunii minunate din spatele bancii pe care stai. m-am saturat sa fiu aruncat direct pe ciment sau asfalt! asemenea gesturi denota o latura perfect inumana si insensibila la nevoile si durerile mele. asa ca, te rog, e prea rece si tare asfaltul din fata bancii, muta-ti gratiosul tau brat un pic mai in spate si depoziteaza-mi viata acolo unde este raiul.
nu, nu, nu! nu ma intelege gresit! sa nu cumva sa ma lasi sa-mi dau ultima suflare in chestia aia odioasa si verde, agatata de stalpul inalt si serios. e frig si intuneric acolo si se citesc numai ziare plicticoase pline de politica. stiu ca ma cheama Bau si ca n-ar trebui sa-mi fie frica de insusi creatorul destinului meu, Bau- Bau, dar e groaznic si pute acolo! Intre petunii, traiesc si eu ca un ambalaj respectabil, ca unul de vita nobila, mai dansez un tango cu frumoasele domnite, Semintele si Mucurile de tigara, mai fac serate, spun glume.
te rog asculta-mi ruga si gandeste-te inainte de a ma arunca pe asfaltul rece, arunca-ma-n flori! e viata mai frumoasa si mai lunga...
cu mult respect si dragoste eterna,
al d-voastra ambalaj de plastic, Bau.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
:)) cata ingeniozitate... bravooo! imi placeeee...si e destul de motivant, domnule bau, esti un nesimtit aspirant la putere :))
RăspundețiȘtergere:)) merci :-P
RăspundețiȘtergere