NU, este o toamna ce ninge. Ea ninge fluturi, frunze, vise, culori, le ninge toate peste dimineata adormita, peste oamenii cu sacose in maini, ce merg la piata grabiti, peste elevii frustrati de: "la naiba, iar m-am trezit la 7!". Dar NU, este nepasatoare, NU stie doar sa ninga, si-si lasa pletele albastre si imbufnate peste noi.
Nu stie doar sa fie iarna, a uitat adevarata ei fiinta. A ingropat-o intr-o zi de 13 si-acum a putrezit de atatea rame misunand in jur. NU se crede iarna, si pe buna dreptate, caci ea ninge intruna. dar NU si plange intruna. Ea s-a uitat pe sine, precum un melc isi uita casa in spinare.
Si cauta printre crengi, printre paltoane jucause, ea cauta sa-si gaseasca trupul de frunza.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu