"Editorul spunea despre o anume persoana: Va ajunge departe, crede in sine.
Imi amintesc ca, inaltandu-mi capul sa ascult ce spunea, privirea mi-a cazut pe un autobuz pe care scria: Hanwell ( renumita institutie pt tratarea afectiunilor psihice, fondata in Wessex, in sec XIX). I-am zis: Sa-ti spun oare unde se gasesc acei oameni care cred cel mai mult in ei insisi? Stiu unde sta steaua fixa a certitudinii si a succesului. Pot sa te indrum catre tronurile Supraoamenilor. Cei care cred cu adevarat in ei insisi se afla, cu totii, in azilurile de nebuni. A raspuns foarte prudent ca exista multi oameni care cred in ei insisi si, care nu se afla acolo. Da, exista, am replicat eu, iar dumneata esti omul care ar trebui sa-i cunoasca mai bine ca oricine. Poetul beat caruia n-ai vrut sa-i primesti o tragedie sumbra credea in sine. Daca te-ai lua dupa experienta ta de afaceri, iar nu dupa hidoasa dumitale filozofie individualista, ai sti ca a crede in tine insuti este un semn al ratarii dintre cele mai intalnite. Actorii care nu joaca bine cred in ei insisi, , la fel si rau-platnicii care nu-si achita datoriile. Increderea desavarsita in sine nu este numai un pacat, ci este o slabiciune.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am citit cu mare interes toată această fascinantă apologie a ascezei şi prudenţei cu atitudinea faţă de sine, "don't be your fucking God and shit", aşteptând, cu interes, să se închidă ghilimelele şi să găsesc un comentariu, ceva, o părere... şi-am rămas aşteptând, că-i aproape 12 noaptea şi ghilimelele tot lipsesc. În fine, având în vedere că n-am somn, voiam să-ţi zic un bodaproste, că mi-ai dat inspiraţie să scriu un text pe care cred că nu o să-l mai scriu acum, de lene:)))
RăspundețiȘtergere