Vanator

Stomacul o durea ca în fiecare seară. Aşa începeau zilele şi la fel se terminau. Ajunsese să creadă că în interior locuieşte o carie ce se hrăneşte cu intestinele ei, pentru că se simţea din ce în ce mai goală, mai uşoară. Privi plină de scârbă seiful de fier ce-I făcea cu ochiul, amintindu-I de nimic. Şi da, nimicul acesta o strivea, o transforma într-un gândac cu picioarele în sus, care toată viaţa se va chinui să fie normal. Decojea o portocală aşa cum îşi scutura substraturile atâtor euri şi faţete pe care le depozita cu stricteţe înăuntru sub cheie. Nu le putea vedea nimeni. Pentru toţi era aceeaşi persoană şi alta totodată. Îşi îmbrăca costumul de vânător gândindu-se la ce fel dragoste anomimă va ţinti în noaptea aceasta. Dacă ar fi fost bărbat, n-ar fi judecat-o nimeni. Se uită pe fereastră sperând că acolo jos e cineva care să o urmărească şi să o critice. Ar fi avut nevoie de aşa ceva, dar în schimb pereţii se ghemuiau de somn. Camera căsca în continuu transpirând fum de ţigară. Trebuia să plece acum, altfel ar fi rămas captivă până dimineaţă în ghearele propriilor demoni. Începuseră déjà să râcâie cu unghiile tăblia patului de nerăbdare. Îşi desfăcu sticla de vodka şi îşi turnă un pahar. Pentru curaj şi culoare în obraji, se gândea ea, retuşându-şi rimelul şi rujul. Se fixă în oglindă, scuturând din cap, trebuia să piară mutra de sfântă adormită, aşa că se pălmui uşor. Demonii se agăţaseră de oglindă dezvelindu-şi măsele putrede. Îi făceau semn, iar ea îi aprobă senină, ca şi cum ar fi fost lucrul cel mai firesc. Dinăuntrul seifului se mai auzi un scâncet, o sforţare, dar nu tresări, ci îşi vedea mai departe de treabă. Se contemplă adânc, radiografiindu-şi fiecare por, fiecare rid, cută, grimasă. Ridică piedica pistolului, apoi deschise uşa seifului. Miros de putred şi nemişcare. Pregătise degeaba gloanţele. Calculă, mai era destul loc, concluzionă, aşa că o închise la loc. Îşi desenă zâmbetul şi blândeţea, apoi se urcă în taxiul galben din faţa scării. - La club Rendez-vous , vă rog!