Fast Forward

Cu cât înainta pe strazile însorite, cu atât pălăria i se lipea de creştetul capului. Deşi trenciul gri se chinuia să-l lege de pasivitate şi de asfaltul aproape topit, paşii se succedau rapid şi haotic, precum o piesă allegro cântată de o orchestră de albine fără dirijor. Tălpile pantofilor se bălăngăneau aproape descusute, lipăind şi lipindu-se de trotuar.  Fixa cu privirea fiecare trecător, câte un zâmbet ferm, colţurile gurii ridicate în sus, învingătoare, sprâncenele ascuţite şi luminoase. I'm Peter Smith! Peter Smith is happy and strong! Scoase aparatul negru din buzunar şi-l contemplă în mâna dreaptă. Se uită în jur sperând că cineva îl va înţelege şi-l va opri. Noduri în stomac, o mie de bătăi tic-tac înăuntrul inimii sale pompau sânge, pompau către tâmplele greoaie din care acum ieşeau proeminenţe precum baloane dezumflate şi verzi. Îşi suflecă mânecile. Avea să fie răsplătit în sfârşit, dar nu, nu se putea gândi la aşa ceva acum, trebuia să apese butonul. I’m Peter Smith! I’m… se înecă în timp ce corpul se transformă într-o adevărată reţea de curent electric.

Dispăru. Niciun zâmbet triumfător la orizont, iar el rămase tremurând cu maşinăria descoperită. Oricum nu-l observase nimeni. Nimeni, niciodată, o antimagie inexplicabilă între el şi umanitate, care-l arunca la marginea existenţei. Treceau prin el şi pe lângă el ca printr-un vid, iar în acest vid avea sa le introducă sufletele aşa cum întorci o pereche de ciorapi murdari şi-I bagi în maşina de spălat.

Celulele sale zbierau războinice plesnind în ţesuturi, zgâlţâind-ul.  “Select->  Red cheerful Smile-> Man Caucasian-> Apply Gordian Knot-> Ok.”