marți, 11 ianuarie 2011

Introducere-continuare

Omul cu o mie de vulturi nu era asa de inspaimantator pe cat dorea el sa fie, avand o infatisare mai degraba blanda: urechile si ochii rotunjori precum cei ai ursuletilor de plus, un zambet perpetuu intiparit pe fata, de care vroia sa scape si pe care-l picta mereu stramb. Uneori se costuma intr-un clovn suparacios, imbufnat, cu nasul mereu vanat. Ii placea sa sperie astfel copiii, cel putin asa vroia sa creada el, caci lor li se facea imediat mila si-i ofereau prietenia lor.
Exact de aceasta fugea omul: de prietenie, de iubire, de fericire, de aceste lanturi care-i strangeau inima si-i tintuiau picioarele. Insa orice facea, se tineau scai de el precum lipitorile.
Omul cu o mie de vulturi calatorea mult, insa mai mult pe jos prin paduri, prin campie, prin sate, de aceea incaltarile sale i se tocisera de tot. Se opri la marginea unui sat saracacios, prapadit. Nicio suflare, parca era mort, numai focul din hornuri contura niste stafii indepartare. Miros de planset si moarte.
Infometat, omul isi trimise cate doi vulturi de pe fiecare mana pentru a fura din case. Astepta ascuns dupa un copac prada, planuind sa plece imediat. Vulturii au patruns ca vijeliile pe ferestre, au ciugulit tot ce era bun pentru omul nostru, pana cand au dat peste un obstacol neprevazut. Degeaba au strigat pe stapanul lor, caci s-au preschimbat in niste colivii reci si anoste. Aripa Arsa era singurul om care putea prinde pasari cu mana, dar omul nostru se pare ca nu stia despre el si cazuse in capcana.
-DACA vrei sa-ti mai vezi vulturasii, va trebui sa platesti un tribut. Nu e greu. Vei vedea. Trece repede, batu pe umar, speriindu-l.
Vulturii ceilalti incepusera a se caina si a se plange, creand o larma ingrozitoare. Omul le facu vant sa zboare, insa ei nu vroiau si pace. Il ciuguleau ranindu-l si infruptandu-se din sangele lui.
-Va trebui sa sapi cate trei gropi adanci in spatele fiecarei case din sat. Treaba usoara! Fii atent! gropi adanci pentru toate pacatele si pentru toti mortii casei respective. Prea miroase a duhuri rele prin sat. pleca fluierand, aruncandu-i lopata la picioare. Vulturii ciuguleau cu nesat si falfaiau razbunator in juru-i.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu