Timpul nu vindeca, nu iarta, ci doar incetoseaza vederea, ca o ninsoare pe timp de vara. Nici un continent nu ramane neravasit de furtuna. Se produc revolutii, dincolo a nins mai mult, dincoace mai putin si fiecare se cearta pe un fulg de nea. Poate vine iarna si nu se mai topeste, spun toti. De aceea se trag de haine, construiesc baricade, ziduri, nedandu-si seama ca timpul le transforma in insule. Chiar daca trece furtuna, ei plutesc in deriva si nu vad de unde au plecat. Tipa unii la altii, dar nu se aude nimic, decat un zumzet de aripi de musca. Isi agita batistele de la departare, steagurile flutura, se arunca lanturi neputincioase incercand sa se prinda insulele intre ele. Dar valurile le poarta mai departe hotarate, incat nu-si mai amintesc daca au fost un continent odata sau era doar iluzie.
Poate timpul nu ne-ar mai afecta negativ daca nu ne-am mai intrece atat de mult cu el. Daca am face un pas, nu in spate, ci in lateral. Sa iesim putin din timp, sa nu ne mai luptam atat cu el. Mai mult, unii incearca sa il conserve, sa il posede, si se creaza asa cum ai surpins atat de bine, acele insule.
RăspundețiȘtergereNu avem nici un control asupra timpului, sunt eforturi inutile ce fac oamenii. Iar timpul nu cred ca e un animal atat de fioros. E doar indiferent prin natura lui, dar fiind atacat evident ca riposteaza; si rade de noi, isi bate joc de noi.
Imi cer scuze ca am scris mai mult decat ai scris tu in postare :">. Mai ales ca probabil nici nu am surprins esenta.
Ai avea dreptate in cazul in care eu as fi scris despre aceasta :) Este vorba de altceva, de timpul care amesteca amintirile astfel incat nu mai stii de ce, cum, unde, cand... Nu am scris despre stapanire, ci doar de legaturile care se pierd cu vremea, legaturi ce au format continente, iar acum sunt doar insule.
RăspundețiȘtergereAcum am inteles.
RăspundețiȘtergereAm tendinta sa caut ce poate nici nu e uneori, si sa sar peste evident. Asta ca sa imi scuz iesitul pe aratura :D.