Nostalgie

Eu: -Tu niciodata nu-mi aduci lalele rosii! Se ofilesc degeaba pe campul ierbos de soare.
NuEu: -Hm! De parca tu-mi canti vreodata romantic! Mi-e sete si mie de pulbere albastra! Polenul aripilor a inceput sa se usuce; mangaia o petala uscata de trandafir, amintindu-si catifelarea.
Eu: -Te uiti la mine asa nedumerit! Niciodata nu m-ai inteles. Te zbati sa ma inlocuiesti cu tine! Te lupti cu uriasii, da... cu uriasii.
NuEu: -Ce sa inteleg? Ce nu se intelege? se juca cu petala intre maini, cu fata incruntata si o lumina stranie in ochi.
Eu: -Tu niciodata nu tii la mine! Ma tratezi ca pe un luptator de box. De ce vrei sa ma dobori?
NuEu: -Ca sa ma dobor pe mine. Cineva trebuie sa te ridice de jos. Nu crezi? rupea fasii fine din petala rosie.
Eu: - Tu niciodata nu-mi scrii poezii! As avea nevoie de un greier bazaitor in iarba.
NuEu: -Tu vrei un poet. Eu sunt un sine.
Eu: -Vezi! Eu vreau un sine, dar un artist de sine, un "un", ce este tot ce eu nu sunt si sunt.
NuEu: - Dar un? Dar tu? petala se sfarama intr-o pulbere visinie de cireasa amara.