"Imaginati-va ca intr-o buna dimineata observati ca au luat puterea rinocerii. Ei au o morala de rinoceri, o filozofie de rinoceri, un univers rinoceresc. Politistii sunt rinoceri. Magistratii sunt rinoceri. Esti singurul om printre rinoceri.
Ii vorbeam. Era inca un om. Sub ochii mei, dintr-o data, ii vad pielea intarindu-se si ingrosandu-se intr-un mod inspaimantator. Manusile, pantofii ii devin copite; mainile se fac labe, ii creste un corn in frunte. Nu mai stie, nu mai poate sa vorbeasca. A devenit rinocer. As vrea sa fac ca el. Dar nu pot.
Singur, sunt singur, inconjurat de oamenii acestia care sunt pentru mine tari ca piatra, la fel de periculosi ca serpii, la fel de implacabili ca tigri. Cum sa-i fac sa-mi admita valorile, lumea interioara pe care o port? In realitate, fiind ultimul om in aceasta insula monstruoasa, nu mai reprezint nimic, doar o anomalie, un monstru. "
Eugen Ionesco- Prezent trecut, trecut prezent
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu