Azi totul e nu

Eu: Petalele de trandafiri sunt numai ziduri pe care nu poti sa le sfarmi oricat ai incerca.
NuEu: Nu azi, incercam maine. Maine... da? amesteca in ceaiul fierbinte mierea. Ochii incercanati de nesomn. Stranuta.
Eu: Daca le escaladezi, le poti pacali prin zambet si apoi te lasa a-ti petrece noaptea acolo. Iti dai seama? Sub cerul liber, rochiile lunii dansand pe pleoapele tale.
NuEu: Nu azi, incercam maine. Maine... da? stranuta puternic de cateva ori la rand, apoi lua o inghititura de ceai. Brrr! rasuna in camera intunecoasa.
Eu: Noi n-avem lumina niciodata aici! Daca am putea sa convingem pe cineva sa vina aici cu o lanterna. L-am servi cu ceai de iasomie.
NuEu: Nu azi, il chemam maine. Maine... da? un nou acces de stranut. tremura din toate incheieturile cu ochii ca de ceara topita.
Eu: Au crescut prea multe aripi in jurul nostru, prea multi fulgi care se tricoteaza unii pe altii cu nepasare. Ne sufoca aici.
Eu se roti in jurul camerei. Doar cercul din mijloc cu Eu si NuEu este luminat galbui.
Eu: Nu se mai vad nici zidurile. Caramizi adormite si putrezite, atat a mai ramas din ele.
NuEu: Le curatam maine, maine. Azi nu. tusi ingrozitor. pentru moment lumina fugi pe zidurile pline de ramuri verzi, pene, cartoane, sarme.
Eu: Azi totul e nu. lovi cu piciorul masuta din dreapta lui NuEu, care facu un ultim efort de a-si salva ceasca cu ceai. Stranuta.