Peter Smith închidea şi deschidea
televizorul. Butona aiurea, pufăia dintr-o ţigară imaginară, îşi scotea pălăria
şi iar o îndesa pe cap. Cam cât îi trebuie unui suflet să călătorească până la
el acasă? Nu calculase niciodată. Răsfoia foile caietului aproape rupt, nimic,
nu găsea niciun detaliu care să-l ajute să calculeze timpul în care caucazianul
acela frumos ar putea apărea aici. Să-l pun să-mi cureţe kiwi sau mai bine să
danseze sau... nu se putea hotărî ce avea să facă cu primul lui suflet câştigat
astfel. Trăgea cu coada ochiului la cutia neagră de pe masă care trebuia să-l
anunţe de iminenta şi mult dorita apariţie. Doar apăsase corect, doar era
inventat de el. Să fi greşit oare? Pufăi, ştiri, muzică, sport. Degetele îl
îngrozeau prin stupiditatea cu care se mişcau pe telecomandă. Respira un aer la
fel de stupid, purtând o pălărie de tot râsul, roasă de molii, nişte molii
inutile pe acest pământ. Luciditatea începea să-I împungă muşchii.
Dădu volumul
mai tare: “Astăzi un bărbat în vârstă de
40 de ani a fost găsit în parc, contemplând aproape împietrit un copac. Bărbatul
pare să fi pierdut orice contact cu lumea exterioară, iar medicii de la
spitalul judeţean încearcă să determine un diagnostic potrivit. Momentan… “
Luă aparatul
de pe masă care începuse să clipocească jucându-se şi urmări seringile ascuţite
cum intră în vene. Abia zâmbi, căci îl strângeau colţurile gurii. Apăsă butonul
şi o adiere roşcată ţopăia prin rafturile bibliotecii, adulmecând praful. Simţi
cum golurile din sine se astupă doar la suprafaţă, cum vântul vidului nu-l mai
doboară şi pustieşte. Mâini, picioare transparente şi stupide dansau printre
scaune. Deci, da, e bun de dans. Poate o fi bun şi de glume.
Le făcu
semn şi se liniştiră, le aranjă frumos pe canapea şi îmbină un om. Semăna a om.
Acum dormi, aşteaptă, ar fi vrut să-i atingă pleoapele pe care nu le poseda şi
să le închidă. Pironit, se scălda în hăurile acelea care se aflau în locul
ochilor.
Peter Smith
îmbrăcă trenciul din cuier şi se avântă spre strada mare şi învolburată cu
aparatul în mână. Era din nou copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu